Traiesc in lumea ta

Simpozion Traiesc in lumea ta, 5 aprilie

ANCAAR în parteneriat cu Facultatea de Sociologie-Psihologie a Universitătii Spiru Haret anunță organizarea Simpozionului “Trăiesc în lumea ta…” cu ocazia Zilei Internationale a Constientizării Autismului din 2 aprilie 2012.

Evenimentul va avea loc pe data de 5 aprilie 2012, între orele 9-18, la sediul Facultătii de Sociologie-Psihologie a Universității Spiru Haret din Bucuresti, si va contine o prelegere tematică despre Tulburările din Spectrul Autismului (conf.dr.Iuliana Dobrescu), două workshopuri (Integrarea copilului cu autism în învătământul normal. Când, unde, cum? – Daniela Martinescu, presedinte AITA si Profesionalizarea tinerilor si adultilor cu autism – Georgeta Critu, presedinte ANCAAR), proiectia documentarului Omul din spatele autismului (ANCAAR, 2011) si o expoziție de pictură cu vânzare.


Sunt invitati să participe specialiati care activează în domeniul autismului, studenti, apartinători, public larg si presă.

Evenimentul face parte din Campania Natională Omul din spatele autismului organizată de ANCAAR, care are ca scop principal informarea opiniei publice cu privire la Tulburările din Spectrul Autist în cazul adolescenţilor şi adulţilor, dar şi strângerea fondurilor necesare pentru construirea unei case familiale, o comunitate rezidenţială şi de lucru dedicată adolescenţilor şi adulţilor cu autism.

Inscriere: Intrarea este liberă, dar este nevoie de rezervare (locurile la workshopuri sunt limitate la 25).

Vă rugăm să vă înscrieti la Această adresă de email este protejată de spambots. Trebuie să aveți JavaScript activat ca să o puteți vedea., mentionând numele dvs. si specializarea.

Persoane de contact pentru detalii: 0725 482 621, 0726 207 808.

Simpozionul este în curs de creditare la Colegiul Psihologilor din România.

Programul evenimentului este diponibil la http://autismancaar.ro/campanie/evenimentele-campaniei/simpozion-traiesc-in-lumea-ta/

Grup de dezvoltare personala

ASIST – Clinica de Asistenta si Consiliere Psihologica – Bucuresti, organizeaza,

GRUP DE DEZVOLTARE PERSONALA acreditat - in orientarea cognitiv-comportamentala

Ne adresam studentilor si masteranzilor la psihologie, psihologi, asistenti sociali si medici ce doresc sa devina psihoterapeuti de orientare cognitiv-comportamentala dar si celor care vor sa se cunoasca mai bine, sa-si constientizeze problemele si sa identifice solutii

Dezvoltarea personala este formata din trei module, independente, insumand 150 ore;

- un modul contine 10 sedinte saptamanale a cate 4 ore fiecare;

- costul unei sedinte este de 80 ron; se plateste la fiecare intalnire in parte;

- sedintele au loc saptamanal, in ziua stabilita cu formatorul;

- dupa-amiaza intre orele 16–20 sau dimineata intre orele 10 –14 sau in weekend intre orele 8-16

- participa 10-12 persoane la un grup.

Formatori: lector.univ.dr.Madalina Petrescu sau lector univ dr. Valentina Neacsu.

Cursurile se vor finaliza cu diplome eliberate de catre Asociatia de Hipnoterapie si Psihoterapie Cognitiv-Comportamentala (AHPCC)

si recunoscute de catre Colegiul Psihologilor.

Relatii si inscrieri:

Această adresă de email este protejată de spambots. Trebuie să aveți JavaScript activat ca să o puteți vedea.

0769 083 777 / 0755 033 777

Conferinta ADHD

Programul Conferintei

 



Conferinta Nationala cu participare Internationala a Psihologilor Scolari

Stimaţi colegi,

 

Vă invităm să vizitaţi site-ul Conferinţei Naţionale cu participare Internaţională a Psihologilor – Consilierea Şcolară între provocări şi paradigme, http://educonfct.tk, secţiunea workshop-uri, pentru a vă informa despre atelierele de lucru pentru care puteţi opta dacă decideţi să petreceţi primele zile ale lunii iunie alături de noi la Constanţa.

 

In cel mai scurt timp posibil vom reveni cu programul conferintei pentru a putea alege cate un workshop din fiecare trons orar. Site-ul conferinţei oferă informaţii şi despre condiţiile de înscriere şi cele de cazare.

 

Vă aşteptăm cu drag!

Organizatorii

Logopedia in lume/Europa si in Romania



                                                  Logopedia in lume/Europa si in Romania

In lume, dar si in Europa, exista puternice organizatii profeionale ale logopezilor. Pentru Europa, organizatia reunita a acestora este CPLOL.

Tarile membre si denumirea profesiunii de logoped in acestea sunt:

Austria           -   diplomierter/e, logopade/in

Belgia           -   logoped/logopedist

Bulgaria         -   logoped/logopedist

Cipru             -   logopathologon/logotherapeuton

Danemarca     - talepaedagog/logopaed/audiologopaed

Elvetia             - logopedist/diplomierter/e logoppade/in

Estonia           -   logopeed

Finlanda         - puheterapeutti/talterapeut

Franta             -   orthophonisteGermania       -   logopade/in

Grecia            -   logopedikos/logopathologos/logotherapeftis

Italia               -   logopedista

Irlanda             -   speech and language therapist

Letonia             - skolotais logopeds and audiologopeds

Lituania           - logopedica

Luxemburg      - orthophoniste 

Malta               - speech-language pathologist/speech therapist

Norvegia           - logoped

Tarile de Jos       - logopedist

Polonia               - logoped

Portugalia           - terapeuta da fala

Republica Ceha - logoped

Regatul Unit al Marii Britanii     - speech and language therapist

Slovacia             - logoped

Slovenia             - profesor defektolog za osebe z motnjami sluha in govora

Spania                 - logopeda

Suedia                 - logoped 

In Europa, dupa cum se constata, termenii cu care se denumeste profesionistul sunt: ortofonist- logoped-terpeut al limbajului. Acesti trei termeni acoperă acelaşi concept în toate ţările, cu mici diferenţe în fiecare ţară reflectate în domeniile de competenţă sau practică profesională.

Logopedul este preocupat de comunicare şi limbaj, şi tratează toate tulburările de vorbire, voce şi comunicarea scrisă , indiferent de etiologie, la copii, adolescenţi, adulţi şi vârstnici. Logopedul este responsabil cu prevenirea , evaluarea, tratamentul şi studiul ştiinţific al comunicării umane şia tulburărilor asociate. În acest context, comunicarea cuprinde toate aceste procese asociate cu înţelegerea şi producerea limbajului vorbit şi scris, precum şi forme adecvate de comunicare non-verbală.

Logopezii din Europa oferă tratament în următoarele domenii:

- Tulburări de articulare
- Tulburări de vorbire
- Tulburări de voce (cu o cauza functionala, ca urmare a unui traumatism sau organica, de dezvoltare sau dobândita)
- Tulburări limba vorbita
- Tulburări în scris a limbii (dislexie, dysorthographia, disgrafia)
- Tulburări ce afectează raţionamentul matematic si logic
- Educaţie timpurie şi tratamentul pentru o varietate de handicap la copii mici
- lecturii de pe buze la persoanele cu deficiente de auz, educarea copiilor surzi să vorbească, şi terapia limbajului pentru persoanele cu deficienţe de auz
- Tratamentul afaziei şi corectarea vorbirii în alte tulburari de limbaj, cu origine neurologică, şi tulburari de glutiţie
- Terapie pentru tulburările care afectează trompa lui Eustachio
- Menţinerea comunicarii pentru persoanele cu tulburări cerebrale asociate odata cu îmbătrânirea.

(conform traducerii)

Din ce în ce mai mult, terapeuţii vorbirii şi ai limbajului sunt implicaţi în activitatea de prevenire (in domeniul sănătăţii şi promovarea sănătăţii) şi în screening (depistare precoce pentru tulburari de limbaj la copii).
Prin munca lor, terapeuţii vorbirii şi ai limbajului ajută oamenii să se întoarcă la educaţie, viaţa profesională, socială şi culturală. Ei sunt, de asemenea, implicaţi in ameliorarea si chiar vindecarea tulburarilor care apar la populaţia adultă şi la persoanele în varsta, şi în domeniul analfabetismului (prin domeniile lor specifice de competenţă). Ei colaborează cu medicii pacientului, cu familia acestuia şi colectează date educaţionale, de muncă sau date sociale. Ei realizează urmatoarele: o evaluare preliminară, examinarea şi evaluarea tulburărilor observate, identifică, pe cât posibil, cauza lor: face    diagnoza şi prognoza cazului depistat si decid ulterior dacă tratamentul este necesar.
Utilizarea terapiei individuale sau de grup de catre logopezi se bazează pe experienţa lor terapeutica să folosească tehnici, care vor permite tuturor clienţilor maximizarea potenţialul lor verbal sau non-verbal de comunicare.

Practica profesională in Europa
Terapeutii-logopezi din Europa pot practica în diferite sectoare, în funcţie de anumite condiţii socio-economice în propria lor ţară:
- în sectorul sănătăţii, în special în: spitale, centre terapeutice şi de reabilitare medicale speciale;

- în instituţiile de învăţământ;
- centre speciale pentru copii cu dizabilităţi (surzi şi deficienţi de auz, persoane cu dizabilităţi motorii, nevăzători şi cu dizabilitati de invatare;
- unităţi de psihiatrie pentru copii;
- case de copii.

Practica privata are loc de asemeni in sectorul educatiei, in unitati speciale, in domeniul prevenirii (servicii speciale de prevenire si de screening pentru probleme sociale si de sanatate) si in zona de combatere a analfabetismului.

Istoria profesiei in Europa


Logopedia, ca domeniu al ştiinţelor comunicării şi tulburărilor stă la intersecţia dintre lingvistică, psihologie si medicina. Evolutia sa a fost influenţată de tendinţele din aceste discipline de-a lungul timpului (Sonninen & Damsté, 1971). Din formarea profesioniştilor care lucrează în ştiinţele comunicării şi tulburărilor s-au dezvoltat diferite puncte de plecare şi în diferite contexte filosofice în diferite ţări. Filozofia şi paradigma de formare şi practică este un element important în abordarea terminologică care a fost adoptată. Termenii şi conceptele in care noi învăţăm, determina forma noastra de dezvoltare profesională si identitatea noastră profesională, astfel că sistemele terminologiei specifice reflectă formarea profesionala (Kjaer, 2005). Noi acceptam termenii care au fost utilizati în timpul nostru de formare şi nu identificam aceşti termeni ca o posibilă sursă cu privire la orice problemă (Hewitt, citată la Johnson,1968). Terminologia este, de asemenea, influenţată de bunăstarea socială şi diverse sisteme private de asigurări în ţările în curs de dezvoltare (Patterson,2005).
Evoluţia diferită a profesiei, filosofia de formare, precum şi practica dominantă de paradigme în cadrul şi între ţări au fost factorii majori care contribuie la variabilitatea în terminologia din domeniul ştiinţelor comunicării şi tulburării. Cu toate acestea, Goldstein a fost preocupat de faptul că lipsa de auto-definire a însemnat că definirea profesiei noastre a fost efectuată de către alţii, cum ar fi personalul medical sau administrativ.
In ultimele doua decenii, s-au facut eforturi colective pentru clarificarea domeniului logopediei, a limbajului comun de comunicare stiintifica interprofesionala si intraprofesionala, de stabilire a procedurilor si tehnicilor de interventie, de stabilire a competentelor si standardelor in logopedie, de organizare legislativa si profesionala.

Logopedia este recunoscuta ca stiinta, recunoscuta ca profesie si practica liberala, reglementata la nivel universitar si juridic, terapeutii-logopezi fiind organizati in asociatii profesionale, atat pe plan european, cat si international. Procesul acesta continua si pe plan mondial, deoarece se cristalizeaza in puternice organizatii continentale (Europa, America de Nord, America de Sud, Africa de Sud-Est, Australia, Japonia), dar si la nivel planetar – Asociatia Internationala a Logopezilor si Foniatrilor.

Asa cum in TRATATUL DE LOGOPEDIE domnul prof.dr.Emil Verza subliniaza, in prezent, sfera logopediei se extinde asupra tuturor tulburarilor de limbaj, inclusiv a celor de voce, ca si asupra studiului comunicarii in cadrul relatiilor interumane pentru dezvoltarea personalitatii si comportamentelor adaptabile (p.27).

Pregatirea specialistilor care sa intervina in terapia logopedica este departe de dezvoltarea logopediei ca stiinta, aceasta fiind atestata inca de la jumatatea secolului trecut.

In Romania, nevoia practica de logopezi a fost suplinita prin diverse acte normative,care au tratat rezolvarea problemei fragmentar, in fiecare zona a tarii altfel, in fiecare etapa altfel. Neexistand o facultate/sectie de sine statatoare, au devenit logopezi absolventii facultatilor de psihopedagogie speciala, pedagogie, psihologie, romana, filosofie, sociologie, etc. Ei nu au beneficiat de pregatire post- universitara in domeniul logopediei, iar formarea practica a fost limitata din diverse cauze obiective. Situatia este valabila atat pentru cei care au lucrat in sanatate, cat si pentru cei din sistemul de invatamant. In centrele universitare fiecare catedra, fiecare facultate, se straduieste sa-si pastreze status quo-ul. La nivelul national, nu exista o viziune, un program, o politica educationala unitara si coerenta in domeniul logopediei.

Singurii care au avut un mediu de formare stabil, cu reguli clare si ferme au fost specialistii din defectologie/psihopedagogie speciala (deficientele senzoriale si mentale), pentru ca,aici, deja sistemul avea vechime, norme, experienta si respect din partea celorlalti, fiind sub patronajul universitar al facultatilor de psihopedagogie speciala/defectologie.

Dar probleme logopedice nu au doar persoanele cu deficiente senzoriale si mentale, spectrul este mult mai larg: pornind de la necesitatea preventiei (asigurarii bunei dezvoltari a copilului inca din primele luni de viata), trecand prin populatia prescolara si scolara (unde apar o multitudine de probleme de vorbire, de invatare, de citit, scris si socotit) si continuand cu adultii (care ei insisi sunt expusi aparitiei unui intreg inventar de deficiente/dificultati de voce, vorbire, limbaj,comunicare dobandite in diferite moduri), practic orice persoana este expusa si poate avea nevoie de un logoped intr-un moment al vietii sau altul. De aceea, in CPLOL (Comitetul Permanent de Legatura a Ortofonistilor si Logopezilor Uniunii Europene), aprecierea statistica a ariei de interventie a logopedului se calculeaza la intreaga populatie a tarii, si nu la o populatie restransa la intervalul intre 5-10 ani, ca la noi, la care se mai adauga si segmentul persoanelor din invatamantul special si conex. 

Dupa 1990, lipsa specialistilor in domeniul logopediei a determinat legiuitorul sa incerce sa ia logopezii din centrele logopedice interscolare si sa-i distribuie in structuri nou infiintate, cum a fost de exemplu Secretariatul de Stat pentru Handicapati. Logopezii apareau ca prima resursa umana in aplicarea legii. Atunci când se iau astfel de hotărâri, decidenții nu intreaba pe cei care lucrează în domeniu:

- ce este logopedia?

- cu ce se ocupa logopezii?

- unde se pregatesc logopezii?

-unde este nevoie de ei? 

-pentru cine avem nevoie de logopezi?

Cadrele universitare nu s-au hotarat sa transeze asupra soluției acestei situații: singura realizare este masteratul în logopedie, care însă din punct de vedere al nevoilor practice nu rezolva problema formarii pentru toate tipurile de logopatii oentru ca nu asigura practica atat de necesara invatarii meseriei. Chirurgul nu taie pana cand nu a facut practica, stomatologul nu pune fulerul in gura pacientului pana nu a facut practica, ziaristul nu publica sub semnatura pana nu a facut practica, electricianul nu pune mana pe busoane pana nu a facut practica, soferul nu pune mana pe volan pana nu a facut practica, si lista continua pentru toate ocupatiile din Romania – dar logopedul poate face asta numai aici in Romania. Nicaieri altundeva.

Concluzia 1. Suntem singura tara din Uniunea Europeana fara un sistem institutional de formare profesionala in logopedie, respectiv facultate/sectie de logopedie. (Dupa cum nu facem parte nici din Asociatia Internațională a Logopezilor și Foniatrilor).

Concluzia 2. In timp ce in celelalte tari din Uniunea Europeana, logopedia este o profesiune, la noi in tara este doar o ocupatie asociata audiologiei. Ea nu mai este continuta in noul COR, care intra in vigoare la 01.01.2012, decat in asociere cu audiologii.este cuprinsa in COR, si de aceea nu are cod in CAEN. Acest lucru impiedica specialistii logopezi sa participe la viata comunitatii oferind alternative terapeutice beneficiarului.

Si ca si cum nu ar fi suficient de faramitat acest domeniu, nu exista preocupari pentru formarea practica in terapia logopatiilor clasice cum ar fi cele ale vocii, sau ale glutitiei, sau ale despicaturilor congenitale precum si mentinerea in plan teoretic fata de ADHA, ADD, sindrom Down, Sindrom Turner, autism, implant cohlear, etc.

Din ce in ce mai multi autori se rezuma la definirea psihopedagogiei speciale (stiinta de sinteza, care utilizeaza informatii din medicina, psihologie, pedagogie, sociologie, stiinte juridice pentru a studia legitatile dezvoltarii, educatiei si instruirii copiilor deficienti senzoriali si mental) ca fiind distincta de logopedie (ceea ce este adevarat). Autorii din acest domeniu prefera sa ramana in arealul restans al preocuparilor legate de copiii cu deficiente senzoriale si mentale; si atunci:

- cine se ocupa de copiii care au deficiente de alta natura decat senzoriala sau mentala?

- cine se ocupa de persoanele deficiente care nu mai sunt copii?

- cine pregateste personalul calificat care sa se ocupe de adultii deficienti?

- cine se ocupa de preventie si interventie timpurie?

Concluzia 3. In tara noastra nu sunt pregatiti specialisti care sa se ocupe de copiii care nu sunt incadrati intr-o unitate de invatamant special - dar au logopatii, unele chiar complexe si grave.

Mai mult, exista si copii cu logopatii pentru care nu se pregatesc specialisti: cei care au tulburari de voce, de vorbire si toate tipurile de tulburari secundare celor somatice, precum si cei care sunt protezati, despre care se invata la cursuri dar atat: nu se face practica pentru aceasta cazuistica si nu se fac specializari.

Concluzia 4. Nici drepturile copiilor la sanse egale la educatie nu sunt realizabile efectiv.

Istoria noastra de pana acum arata ca, desi se practica ocupatia de logoped de aproape 200 de ani, ca

profesie nu a reusit sa se afirme. Logopedul a ramas intre doua lumi, iar logopedia, ca stiinta interdisciplinara, nu a avut pledanti in agora. Cat timp presiunea nu a fost prea mare, munca noastra nu a parut atat de importanta. Acum insa este nevoie de o clarificare .Daca din partea familiilor - care fac eforturi disperate prin ONG-uri de a compensa lipsa de specialisti aducandu-i din afara sau aducand metode de interventie/terapie - glasul este prea firav, poate ca adaugandu-l si pe al nostru, ca practicieni , si nu ca teoreticieni, impreuna vom fi auziti.

In mediul rural prezenta logopedului este practic inexistentă.

Concluzia 5. Toate persoanele cu nevoi speciale, indiferent de varsta, au dreptul la serviciile profesionale ale specialistilor logopezi.

Este de notorietate ca pentru tinerii si adultii cu nevoi speciale doar apartinatorii s-au straduit ca, prin organizare si asociare, sa ofere acestora un minim de confort si stare de bine in situatia in care se afla. Fara sa beneficieze de asistenta si consiliere logopedica, pentru ca pe acest segment de varsta nu sunt formati logopezi.

Concluzia 6. Exista un numar impresionant de lucrari in domeniu si in fiecare saptamana apar noi lucrari. Sunt insa mai putine lucrari de cercetare mai ales in ultimii 20 de ani. Fiecare specialitate isi are proprii promotori in cadrul deficientelor senzoriale. Exista reviste de specialitate, in principal, despre senzoriali. Dar nu cunosc in tara noastra sa se fi facut catagrafia logopatiilor. Nu cunosc investigatii la nivel national privind procentul logopatilor pe varste si diagnostice. Nu cunosc cercetari care sa arate evolutia logopatiilor noi practic necunoscute la noi si care acum sunt din ce in ce mai frecvente in viata noastra sociala: autismul, ADHD, ADD, sindromul Down, sindromul Turner, dislexia, alalia, etc.

Pana cand universitarii nostri se vor hotara sa clarifice termenii, sa delimiteze ramurile psihopedagogiei speciale de celelalte domenii care s-au dezvoltat din ea, inclusiv fata de logopedie, logopezii capracticieni au nevoie de un cadru de prestare a serviciilor in deplina legalitate. Si pentru ca nu exista disponibilitate din alte directii, ASOCIATIA LOGOPEZILOR DIN ROMANIA-ALR solicita reglementarea prin lege   a profesiunii si isi ofera competentele si resursele in scopul formarii si specializarii specialistilor din domeniu.

Concluzia 7. In ce priveste datele statistice este o totala transparenta in ce priveste CPLOL si o totala opacitate in ce priveste Romania .

In Uniunea Europeana numarul logopezilor difera de la o tara la alta; cel mai mare numar de logopezi il are Belgia, cu un logoped la 2.567 de locuitori, Portugalia avand cel mai mic numar - doar un logoped la 15.845 de locuitori;

Daca luam in calcul cele 412 cabinete logopedice raportate ca dotate, putem presupune ca sunt cel putin tot atatia logopezi in invatamantul special integrat in invatamantulgeneral. La acest numar adaugam cel putin 120 de logopezi, cate unul pentru cele 120 de cabinete logopedice din cele 106 unitati speciale si atunci totalul ar fi de cel putin 532, sa rotunjim la 550 in invatamant, si sa mai adaugam 50 de logopezi in sistemul de sanatate. Ar rezulta aproximativ 1 logoped la 34.000 de locuitori! Si sa nu uitam ca in mediul rural nu sunt de loc!...

Nici in medicina, logopezii nu mai figureaza in statisticile publicate de Institutul National de Statistica; exista in Centralizatorul la nivel national al posturilor vacante din sanatate pe 2010, 637 posturi intre care sunt si de logopezi, dar nediferentiate de posturile de sociologi, profesori CFM, kinetoterapeuti, asistenti sociali; nu se poate partaja numarul posturilor de logopezi de celelalte posturi vacante,pentru a a se putea afla numarul de logopezi care mai sunt in sistemul de sanatate;

Concluzia 8. Nu exista la Institutul National de Statistica date privind numarul logopatilor din tara; tari ca Anglia, Danemarca, SUA nu se sfiesc sa publice datele privind procentele de logopati : 20%, 13%, respectiv 12%;

De altfel, toti profesorii logopezi din centrele logopedice interscolare, (numite in judete in mod diferit, desi sunt aceeasi institutie: cabinete de asistenta psihopedagogica, cabinete de asistenta logopedica, cabinete de consiliere logopedica si in fine, centre logopedice interscolare) depun rapoarte cu date explicite despre copiii intre 5-10 ani depistati pe teren in toate unitatile de invatamant cu logopatii, dar si date explicite despre cati copii au luat in corectare si cati au recuperat; totusi aceste date nu sunt centralizate si daca sunt, nu sunt publice;

Stim cati copii cu dizabilitati senzoriale sunt scolarizati acum: 16308, din care 63,7% sunt debili mintali, 8% deficienti de auz si restul procentelor pentru nevazatori si alte situatii, dar nu stim cat reprezinta ei din totalul populatiei de prescolari si scolari.

In Romania, doi copii la o mie sunt surzi care necesita protezare/implant, spun specialistii de la Cochlear Australia (pentru ca la noi cele cateva clinici ORL nu cunosc decat datele din propria institutie) si cu acesti copii trebuie lucrat unu la unu; cine pregateste logopezii pentru acesti copii, stiindu-se ca proteza/implantul doar permite invatarea vocii si vorbirii, nu le si produce? Unde sunt calificati logopezii care sa faca aceste educari si reeducari de voce, vorbire, limbaj? Acesti copii nu sunt recuperati in invatamantul special si sunt doar 6-7 logopezi in tara pregatiti sa faca aceasta terapie.10% dislexici spun datele raportate la nivel mondial; in Romania nu stim cati sunt; cine se ocupa de ei? Asociatia parintilor cu copii dislexici.

Tulburarile din spectrul autist sunt in crestere exploziva; in documente recente se vorbeste despre un caz la aproximativ o suta de nou-nascuti in SUA si Anglia; raportul scade in fiecare an; in Romania nu sunt date, dar se pare ca sunt deja inregistrati cu diagnosticul de autism 20.000 de copii in ultimii 10 ani; atentie! Nu toate cazurile sunt diagnosticate si luate in evidenta! Cei mai multi copii cu tulburari din spectrul autist primesc diagnosticul de retard in dezvoltare sau sunt trimisi inapoi acasa cu asigurarea ca isi vor reveni cu timpul.

Este o „epidemie” de ADHD; in SUA se apreciaza ca o treime din copii se incadreaza in acest diagnostic si in fiecare saptamana se diagnosticheaza 15.000 de noi cazuri; in Romania nu se stie cati copii au acest diagnostic.

Este in crestere semnificativa si cazuistica in afazie; din informatiile de care dispunem, ultimul afaziolog specialist s-a pensionat de curand la Iasi. Nici pe aceasta logopatie nu am gasit informatii.

informatii.

Concluzia 9. Nu cunoastem cifra persoanelor care practica logopedia in particular sau in cabinete private sub diverse titulaturi, chiar si sub numele de cabinete de logopedie, desi profesia nu are cod in CAEN.

Rezumat: informatii disparate, disipate, incomplete o dezordine totala. Cui foloseste?

Concluzia 10. Asa cum arata datele statistice, ca expresie cantitativa a unei realitati faptice, ele pledeaza pentru recunoasterea profesiunii de logoped prin lege, in primul rand pentru persoanele cu nevoi speciale si in egala masura pentru persoanele care au logopatii fara sa fie persoane cu nevoi speciale - ce nu beneficiaza de asistenta logopedica calificata. Vidul legislativ privind profesia de logoped se rasfrange din toate punctele de vedere asupra celor in cauza, asupra apartinatorilor lor si in final asupra intregii comunitati.