Chestionar COST

Drag(ă) coleg(ă),
 
EXPERIENŢA PRACTICIANULUI - scrisoare pentru participanţi
 
Vă scriu în calitate de coordonator naţional al Comitetului de gestionare al acţiunii COST IS1406 (proiect European http://research.ncl .ac.uk / costis1406 /), pentru a vă solicita să completaţi chestionarul cu privire la practica dvs. cu copiii cu deficienţe de limbaj (tulburări de limbaj de dezvoltare) de pe link:  https://www.surveymonkey.co.uk/r/CostAction1406_Practitioner_Survey_Romanian_Version
 
Chestionarul este anonim şi are patru secţiuni. Se face clic pe link-ul de mai sus pentru a deschide chestionarul. După ce competaţi toate răspunsurile din fiecare secţiune daţi clic pe "Următorul", iar la final pe "Sfârşit". Link-ul este activ în lunile august şi septembrie.
 
CE ESTE ACEST CHESTIONAR
 
Chestionarul este unul dintre primele de acest fel, care se face vreodată în Europă, cu scopul de a înţelege cum sunt livrate serviciile pentru aceşti copii în întreaga Europă. În aceată acţiune sunt implicate 36 de ţări din UE şi Australia, SUA şi Canada, chestionarul fiind tradus în 30 de limbi (aveţi ataşată scrisoarea originală a preşedintelui acţiunii COST IS1406).
 
Vă rog să transmiteţi acest mail la cât mai mulţi colegi sau la alţi specialişti care se ocupă de copiii cu deficienţe de limbaj, pentru a avea cât mai multe chestionare completate din Romania.
 
Vă mulţumesc anticipat pentru ajutorul acordat în completarea acestui chestionar şi puteţi să mă contactaţi pentru orice întrebare. Vă rog să confirmaţi participarea dvs.
 
Cu deosebit respect,
Prof. univ. Dr. Georgeta ZEGAN

Universitatea de Medicină şi Farmacie Grigore T. Popa” Iaşi

 

Raport conferinta Cochlear Ltd Romania

Articole

DECALOGUL COMUNICĂRII

Nu poţi trăi fără să comunici

A comunica presupune cunoaştere de sine şi stimă de sine

A comunica presupune conştientizarea nevoilor tale şi respectarea nevoilor celorlalţi

A comunica presupune a şti să asculţi

A comunica presupune a înţelege mesajele

A comunica presupune feed-back

A comunica presupune a înţelege procesualitatea unei relaţii

A comunica presupune a ştii să îţi exprimi sentimentele

A comunica presupune a accepta că există conflicte şi posibilităţi paşnice de a le dezamorsa

A comunica presupune a accepta că eşti parte a întregului social


A fi profesionist în acest domeniu ( logopedia) aflat la intersecţia  a  mai multor ştiinţe ( anatomie şi fiziologie, psihologie, psiholingvistică, ortofonie, psihiatrie, neurologie ş.a.m.d) presupune un efort de asimilare şi aplicare a cunoştinţelor din varii domenii, în ideea reeducării limbajelor deteriorate, a creării codurilor verbale acceptate de societate, capabile să descifreze şi să transmită mesaje.

Logopedul ( din domeniul sănătăţii şi din sfera învăţământului )  acţionează cu precădere la nivelul copilului, aceşti subiecţi fragili fiind definiţi de Montessori ca nişte „minţi absorbante”. Copilul asimilează şi adaptează limbajul contextului, învaţă să-şi comunice nevoile şi emoţiile. El intră în contact cu lumea, descifrând nevoile şi emoţiile celorlalţi, învăţând să-şi argumenteze opţiunile şi acţiunile, să se supună rigorilor sociale, dar şi să spună NU atunci când acestea le încalcă drepturile.

Paleta largă a diagnosticelor logopedice presupune a stăpâni noţiuni de anatomie şi fizilogie (alcătuirea aparatului fonoarticulator, funcţionarea sistemului nervos central,sindroame şi etiologii ale acestora etc), de psihologia copilului şi de psihologie a dezvoltării ( nivele de dezvoltare a limbajului pe paliere de vârsta şi capacitatea de a intra în rezonanţă cu modul de a gândi şi de a reacţiona a acestora), de psihiatrie şi neurologie ( autismul şi ADHD-ul sunt sindroame în mare vogă şi care au nevoie de sprijinul specialistului logoped), de ortofonie ( cum se articulează sunetele şi modalităţi remediale). Logopedul trebuie să urmărească să mobilizeze copilul în propria sa recuperare, el introducându-l pe copil în „jocul vorbirii”, recurgând la mijloace didactice accesibile înţelegerii copilului.

Tulburările de limbaj pot fi definite ca variaţii de la „ limbajul standard”. Aprecierea existenţei acestei abateri în sistemul de învăţământ se face în perioada de depistare a copiilor ce prezintă tulburări de limbaj ( 15 septembrie – 15 octombrie ), când fiecare profesor logoped are obligaţia de a intra în grupele mari şi mari pregătitoare, cât şi în clasele I. Atunci se pune un diagnostic iniţial, în urma unei scurte conversaţii cu fiecare copil, iar cazurile mai grave sunt invitate la cabinetele din Centrele Logopedice Interşcolare pentru a fi evaluate complex, pentru a i se face anamneza copilului şi a stabili o programare în vederea corectării limbajului. Deci, în Centrele Logopedice Interşcolare vin copii cu tulburări de limbaj care au vârste între 4,6 ani şi 7 ani. Numărul insuficient de profesori logopezi ne obligă să  luăm în terapie numai cazurile foarte grave, ceilalţi copii, rămânând în grija educatoarelor şi învăţătorilor care primesc din partea noastră consiliere de specialitate.

Criteriile care departajează abaterile de la limbajul standard sunt :

Criteriul anatomo-fiziologic

tulburări ale analizatorului verbo-motor şi verbo-audtiv

tulburări centrale şi periferice

tulburări organice şi funcţionale

 

 

 

Criteriul structurii lingvistice afectate

tulburări de voce

tulburări de ritm şi fluenţă

tulburări ale structurii fonetice

tulburări polimorfe de limbaj (lexico-gramatical)

tulburări ale limbajului scris

 

Criteriul periodizării

perioada preverbală care durează până la 2 ani

perioada de dezvoltare a vorbirii între 2 şi 6 ani

perioada verbală peste 6 ani

 

Criteriul psihologic

gradul de afectare a funcţiei comunicative a limbajului

devieri de conduită şi tulburări de personalitate datorate tulburărilor de limbaj

prognosticul recuperării tulburărilor de limbaj

 

Dintre categoriile de tulburări de limbaj cel mai des diagnosticate de profesorii logopezi amintim :

tulburări de pronunţie ( dislalia, rinolalia, dizartria)

tulburări de ritm şi fluenţă ( balbism, logonevroză)

tulburări de voce

tulburări ale limbajului citit şi scris ( dislexie-disgrafie)

întârzierea în dezvoltarea vorbirii

alalia

mutism psihogen

 

Pentru început, să spunem câteva cuvinte despre dislalie. Când vorbim de dislalie, vorbim de o deformare a structurii fonetice ( a pronunţiei) fără a fi afectată latura lexico-semantică.

Dislalia poate fi :

MOTORIE – aceasta poate fi înnăscută sau dobândită ( de exemplu, prognatismul distorsonează sunetele sau malformaţiile palatului conduc la rezonanţă nazală – rinolalie); tratamentul este complex : medical, logopedic, psihologic

SENZORIALĂ – dificultăţi de diferenţiere fonematică ( în hipoacuzie); se reflectă şi în scris.

MECANICĂ  - determinată de malformaţii

FUNCŢIONALĂ – apare datorită dificultăţii de funcţionare a organelor periferice ; cauzele pot fi tulburări la nivel central al analizatorului verbo-motor sau la nivelul analizatorului verbo-auditiv.

 

În general, aceste denaturări ale limbajului pot genera complicaţii psihice, afectiv

volitive, putând conduce la izolarea copilului în colectivitate, la stigmatizarea acestuia de către colegi şi chiar de către părinţii colegilor, putând ajunge la dezvoltarea anxietăţii sau a unor stări agresive, iar la şcolar putând conduce la abandonul şcolar.

Denumirile tulburărilor de limbaj au sufixul „ ism” în cazul denaturării  sau omiterii şi  prefixul „para” când un sunet este înlocuit cu altul. Vorbim de „rotacism” când copilul denaturează sau omite sunetul r, de „ sigmatism „ ( sunetele s-z-ţ, ş-j, ce-ge), de pararotacism ( când sunetul R este înlocuit cu L sau N) etc.

Cele mai frecvente diagnostice, în cazul dislaliilor sunt :

rotacism- pararotacism

sigmatism – parasigmatism

capacism ( denaturarea sunetului C)

fitacism ( denaturarea sunetului F)

betacism ( denaturarea sunetului B)

lambdacism ( denaturarea sunetului L)

etc

În articolul viitor ne vom ocupa de câteva lucruri esenţiale în realizarea unei bune fonaţii : gimnastica respiratorie, gimnastica aparatului fono-articulator şi educarea auzului fonematic.

Câteva sugestii de final, pentru educatoare şi învăţători :

nu lăsaţi copiii să-i ridiculizeze pe copiii care prezintă tulburări de limbaj

nu-i catalogaţi „handicapaţi”

apelaţi la ajutorul logopedului când situaţia vă depăşeşte

învăţaţi-i pe părinţi să conştientizeze faptul că trebuie intervenit cât mai de timpuriu în rezolvarea tulburărilor de limbaj pentru a nu se forma deprinderi greşite de pronunţare

solicitaţi părinţilor acte medicale (audiometrii sau evaluarea neuro-psihiatrică ) atunci când aveţi o suspiciune că ar fi alţi factori vinovaţi de perturbările de limbaj

 

Nu uitaţi ! Logopedul este un sprijin pentru copil, părinte, cadru didactic .

 

 

 

Psiholog principal – profesor logoped

Cioacă Beti-Ana

 

 

METAFORA TERAPEUTICĂ

ÎN RECUPERAREA BALBISMULUI ŞI

A TULBURĂRILOR DE ÎNVĂŢARE

 

 

 

A construi sau a reconstrui FIINŢA presupune a face o fundaţie solidă care să reziste crizelor existenţiale.

Când intră în terapie, copilul primeşte diagnosticul logopedic.Registrul diagnosticelor este larg şi are impact negativ asupra dezvoltării FIINŢEI.Nu adeseori conduce la dificultăţi şcolare cu pierderea stimei de sine, a încrederii în forţele proprii, copilul trăind intens teama de eşec şi adeseori fiind marginalizat, fapt ce poate conduce la dezvoltarea unor comportamente deviante.Trebuie spus că dificultăţile şcolare şi balbismul nu ţin numai de capacităţile copilului (dificultăţi de limbaj, cognitive, probleme de învăţare de tip instrumental), ci şi de mediul în care creşte şi se dezvoltă copilul şi de deficienţele pedagogice care apar la unele cadre didactice în abordarea formativă a copilului.

Poate unul din diagnosticele cel mai greu de tratat este balbismul, terapia educaţională şi logopedică trebuind să fie judicios îmbinată cu psihoterapia suportivă.

Termenul de metaforă îşi are originea în grecescul metapherein (meta _ peste, între, după şi pherein – a căra, a purta, a mişca lucruri între locuri diferite).

Metafora aplicată la nivelele profunde ale existenţei transferă relaţii, trăiri, gânduri.

O metaforă este o figură de stil prin care un cuvânt sau o expresie denotând un obiect sau o acţiune este folosit în locul altuia pentru a sugera o asemănare, o analogie între ele (dicţionarul Webster).

Cea mai mică unitate a metaforei este simbolul.

Metafora terapeutică este un mijloc pentru asistarea FIINŢEI la transformarea personală, vindecare şi creştere.Ea ajută să fie accesate resursele necesare pentru schimbare.Aceste resurse sunt unelte de transformare ce facilitează noi moduri de gândire, simţire şi comportament. Metafora ocoleşte facultăţile critice ale minţii conştiente.

Metaforele şi poveştile terapeutice pot să :

ofere mecanismul pentru schimbarea modului propriu de reprezentare a lumii şi de raportare la evenimente

să determine reactualizarea unor amintiri ascunse în conul de umbră al FIINŢEI

să ilustreze, să demonstreze şi să explice puncte de vedere

pot să ofere noi strategii, soluţii pentru schimbare

să faciliteze formarea unor noi tipare de gândire, simţire şi noi comportamente

să introducă un dubiu acolo unde părea că există o singură cale de rezolvare a problemei

să ghideze gândirea spre noi direcţii

să permită subiectului să-şi formeze o opinie, să-şi găsească supapa de aerisire a sufletului

să ocolească defensele eu-lui

să creeze un pasaj între conştient şi inconştient

să îmbunătăţească dispoziţia subiectului aflat în terapie

să sugereze soluţii pentru ieşirea din traumă

să crească punţile de comunicare între terapeut şi subiect, între subiect şi lume

 

Valoarea unei metafore constă în aceea că ocoleşte rezistenţa conştientă şi stimulează creativitatea gândirii în găsirea soluţiei adecvate pentru rezolvarea conflictului .

O caracteristică a metaforei terapeutice este aceea că ea este deschisă, subiectul putând să recurgă la propriile resurse pentru a descoperi soluţia.

Important în metafora terapeutică sunt mesajele metaverbale (inflexiunea vocii, mimica)

Metafora terapeutică se sprijină pe simbolism (substituirea unui index referenţial cu un altul) şi izomorfismul (stabilirea unor similitudini între comportamentul subiectului şi al personajului simbolic)

Elementele construcţiei unei metafore terapeutice (Robert Dilts) ar fi :

transferul atenţiei de la subiect către personaj

păstrarea structurii problemei,  comportamentele, evenimentele şi personajele fiind în relaţie de izomorfism cu subiectul

accesarea resurselor subiectului pentru schimbare

finalizarea poveştii de către subiect prin rezolvarea conflictului şi găsirea unor soluţii optime

Modalitatea prin care un terapeut poate construi o metaforă ar fi :

identificarea problemei subiectului

analiza strategică ( care sunt paşii folosiţi de subiect pentru a rezolva conflictul ?)

consideră toate elementele importante pentru problema subiectului (persoane, evenimente,  relaţii)

realizează o paralelă clară între elementele care constituie problema subiectului şi elementele din poveste

 

Şi acum câteva metafore terapeutice vor reuşi să vă formeze o imagine clară asupra posibilităţilor de intervenţie asupra subiecţilor ce prezintă tulburări de învăţare sau balbism.

 

MISTERUL ROŞCOVANEI

(Michel Dufour, Allegories pour guerir et grandir,1993)

 

Trăia o dată odată o  minunată pisicuţă de angora care se numea  Roşcovana. Casa ei era frumoasa, dar ea nu era niciodata fericita.In familie avea adeseori sicane.Adeseori mama ii interzicea sa actioneze aşa cum i-ar fi placut.Astfel, acasă, nu îşi găsea liniştea dorită şi se simţea adesea mult mai bine când era singură.Colegii credeau că Roşcovana nu zâmbeşte pentru că este obosită, atât de obosită încât căsca la ore. Roşcovana era puţin vorbăreaţă şi rareori spunea ceea ce gândea.

Într-o zi, Roşcovana apăru în clasă altfel.Era plină de energie şi vorbea mult şi foarte bine, astfel încât colegii se îngrămădeau în jurul ei ca sa o asculte.Dar ce s-a întâmplat ? Era un mare mister.Doar Roşcovana ştia cu adevărat ce s-a întâmplat.Unii spuneau că Roşcovana ar fi găsit un buton magic.Dacă îşi freca uşor lobul urechii drepte butonul magic făcea minuni.Roşcovana nu se mai lasă rănită de atitudinea celorlalţi.

 

Comentariu – simţi că te răneşte atitudinea celorlaţi ? preferi să te retragi în singurătate ? Aminteşte-ţi că Roşcovana a reuşit să înfrângă dificultăţile.Şi tu poţi să descoperi butonul tău magic-

 

PRINŢESA MLAŞTINILOR

 

Era odată, într-un oraş foarte îndepărtat un lac şi o prinţesă broscuţă.O furtună mare a inundat o parte din oraş şi a purtat-o pe broscuţă în lumea largă.Prinţesa a reuşit să scape dar era dezorientată.Vroia să-şi facă noi prieteni.Uneori făcea piruete, alteori se purta violent.Nimeni nu o recunoştea.Broscuţa s-a dus atunci la un vraci şi îi explică toate frustrările pe care le trăia.Vraciul îi spuse :

Cred că erai prinţesă în oraşul tău.Cred că eşti foarte inteligentă încât să le artăţi celorlalţi cine eşti tu cu adevărat.Şi nu bruscându-i sau vorbindu-le urât,ci mai degrabă făcându-le mici servicii,fiind atentă la problemele lor.

 

După această discuţie, prinţesa broască îşi modifică comportamentul, făcându-şi o mulţime de prieteni care au numit-o prinţesa mlaştinilor.

 

Comentariu – eşti trist ? nu ai prieteni ? caută acel mijloc prin care să te dezvălui celorlalţi, să parcurgi drumul devenirii de sine.

 

 

Profesor logoped – psiholog principal,

Cioacă Beti-Ana

Impactul erei digitale asupra copilului

 

Motto : „De ce să repetăm greşelile înaintaşilor,

când sunt atâtea noi greşeli de făcut ?”

( Bertrand Russel)

 

Copilul este o variabilă a ecuaţiei cu o mulţime de factori : zestrea genetică, fenotipul, structurile parentale, structurile educaţionale. Copilul erei cibernetice şi informatice ( „ copilul digital” ) , copilul erei vitezei, este asemeni unei maşini de curse pe lângă care realul trece rapid şi, deşi,  drumuri nebănuite i se deschid, el nu are timp să privească şi să se ancoreze , să înţeleagă rigorile unei discipline lipsită de disciplină. Chiar în această ultimă vacanţă priveam un copil la restaurant care ingurgita masa de prânz cu dvd-ul portabil în faţă, deşi în toate articolele de specialitate se atrage atenţia că privitul la televizor în exces dăunează sănătăţii, influenţând şi carenţând procesele metabolice. Dar se pare că noile generaţii de părinţi nu mai ţin cont de sfaturile specialiştilor şi astfel apar copiii fără repere clare educaţionale.

Asaltul informaţional  apare chiar din perioada prenatală, căci mamele care stau ore în şir în faţa monitorului sunt expuse radiaţiilor şi astfel şi fătul suferă. Cum ne-am putea altfel explica explozia cazurilor de copii hiperkinetici cu deficit de atenţie ( ADHD) sau a copiilor cu tulburări pervazive de dezvoltare, a autiştilor ?

Azi se vorbeşte de generaţia „ nativilor digitali” care la un an ştiu să butoneze telecomenzile şi se descurcă cu aparatura sofisticată.Copiii de azi, datorită jocurilor pe calculator, procesează rapid informaţiile. Se pare că azi, conform cercetărilor americane, copiii obţin rezultate net superioare la testele de inteligenţă, dar în schimb, rezultate slabe la capitolul capacitatea de comunicare, de ascultare şi înţelegere, volumul vocabularului activ fiind destul de mic. Copiii fixaţi pe monitorul calculatorului sunt nişte însinguraţi. Ei preferă prietenii imaginari şi super-eroii din desenele animate în locul jocului în aer liber şi cu gaşca de copii. Eroii de pe ecran ( fie calculator, fie TV) devin modele. Ei au puteri niraculoase şi nu rareori se manifestă agresiv. Copiii apreciază în ultimii ani mai mult duritatea personajelor, decât alte trăsături de caracter. Copiii de până în şase ani fac greu distincţia dintre realitate şi imaginar. Astfel am citit cândva un articol despre o fetiţă care după ce a privit un film cu o fetiţă înger care zbura deasupra cetăţii şi-a dorit să zboare de la etajul patru. Finalul a fost tragic. Copilul de azi absoarbe modele şi informaţie de la televizor sau de pe dvd-uri.

Există astăzi tot felul de cd-uri educaţionale pe care le folosesc şi eu cu copiii în orele de terapie logopedică, ca pe o răsplată pentru activitatea depusă în cadrul programului de recuperare, iar pe unele le folosesc ca modele pentru verbalizare şi rostirea corectă a sunetelor. Jocurile pentru dezvoltarea atenţiei, a spiritului de observaţie sau jocurile de memorie reprezintă antrenamente ale creierului, care îl pot ajuta în cariera şcolară. Dar fiecare joc sau folosire a cd-ului este atent supravegheată şi riguros dozată. Jocurile-labirint ajută copilul să se orienteze în pagină pe monitor, învăţând noţiunile „sprea dreapta”, „spre stânga”.

În era digitală copilul este atras de ceea ce îi oferă imediat, ca un feed-back, laude pentru performanţe. Copilul trebuie să se încadreze într-o anumită unitate de timp pentru rezolvarea unei sarcini. (Dar am avut un copil preşcolar timorat de cronometru, aşa că lui nu i-am aplicat exciţii cu unităţi de timp, lăsându-l să-şi rezolve probele în ritmul propriu. ).

Recomandarea pe care aş face-o factorilor educaţionali, cadre didactice şi părinţi, ar fi : priviţi împreună cu copiii filmele ( chiar şi pe cele de desene animate) şi urmăriţi personajele, caracterul lor, discutând în final pe marginea acelui film, iar cd-urile educaţionale vor fi folosite dozat, astfel încât copilul să petreacă mai puţin timp în faţa acestor instrumente care emit radiaţii nocive şi cât mai mult timp în aer liber, alături de ceilalţi copii. E de preferat să dezvoltăm la copii inteligenţa emoţională, capacitatea empatică. Generaţia digitală nu va mai fi astfel aservită instrumentelor moderne, ci va fi stăpânul acestora.

 

 

psiholog principal,  profesor logoped,

Cioacă Beti-Ana

 

Formarea și dezvoltarea auzului fonematic

PROF. UNIV. DR. DORU-VLAD POPOVICI - UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

 

Sisteme Cochlear