Logopedia în România

Inceputurile logopediei in tara noastra sunt legate de nevoile practice de a rezolva problemele vocii in profesiunile de actor si interpret de opera, dar si ale familiilor cu copii cu probleme senzoriale; terapeutii erau persoane mai mult cu bunavointa decat cu pregatire profesionala. La 1828, la Dumbraveni, cu particulari, si la Focsani, din 1865 cu primul asezamant organizat pentru senzoriali, Romania se inscrie in cursul vremii pe linia logopediei aplicate.

Dupa 1918, se infiinteaza la universitatile de litere-filosofie cate o catedra de specialitate. Incepand cu 1924 se organizeaza invatamantul special pentru senzoriali, intai sub forma unor clase speciale in scolile de masa, apoi ca scoli separate.

In 1934, la Cluj, se pune pentru prima data problema infiintarii unei catedre de logopedie, in cadrul facultatii de medicina, cu scopul de a se pregati specialisti care sa se ocupe de patologia vocii, vorbirii si comunicarii la copii si adultiCatedrele au ramas insa la litere si filosofie, iar atunci cand literele s-au despartit de filosofie, s-au transformat in sectii de defectologie/psihopedagogie speciala in cadrul facultatilor de filosofie, separat de psihologie.

Intre institutiile medicale si universitare, domeniul a ramas disputat si pana la urma abandonat. Rezultatul: nu exista facultatea de logopedie. Deci logopedul nu se formeaza in cadrul universitar, ci dupa aceea.

De la infiintarea catedrelor si apoi a sectiilor de defectologie/psihopedagogie speciala, absolventii acestora au devenit prima resursa de logopezi pentru invatamantul special, pentru invatamantul integrat de masa, pentru policlinici si clinicile/sectiile de neurologie si neurochirurgie.

In timp, formarea logopezilor specialisti nu numai ca a ramas mult in urma necesitatilor vietii, dar nici nu a mai avut loc. Din aceasta cauza, posturile din clinici si policlinici au inceput sa dispara, iar posturile din invatamant au ramas sub necesar. S-a ajuns la situatia ca nu mai exista afaziologi, logopezi pentru alalici, logopezi pentru autisti, se reduce numarul logopezilor audiologi, precum si al celor care lucreaza cu persoanele cu malformatii congenitale, etc.

Aceasta situatie este dezavantajoasa in primul rand pentru persoana cu nevoi speciale, deoarece cazuistica a devenit cu fiecare deceniu mai complicata si complexa, si logopezii, asa cum sunt pregatiti astazi, nu pot acoperi tot spectrul logopatiilor pe care trebuie sa le rezolve. Facultatea de psihopedagogie speciala pregateste in principal cadre didactice pentru invatamantul special si pentru centrele logopedice, dar activitatea logopedica nu incapenumai in aceste doua sisteme de organizare. Si sa amintim ca in sistemul medical nu mai exista nici posturile, caci nu a avut cine sa le mai ocupe, dupa pensionarea specialistilor.

Cumuland realitatea ca sunt foarte putini specialisti (aproximativ 520) cu cererea imensa din viata reala, rezultatul a fost ca o multime de persoane ofera servicii de terapie logopedica, fara sa aiba pregatirea universitara necesara si nici practica asistata. Efectul este deprofesionalizarea meseriei de logoped, demolarea imaginii logopedului si nesolutionarea problemelor persoanelor cu nevoi speciale.

Asociatia Logopezilor din Romania (ALR), in fata acestei situatii, si-a asumat cautarea si propunerea solutiei care sa o rezolve: reglementarea prin lege a profesiunii de logoped, in interesul si beneficiul persoanelor cu nevoi speciale. Acest lucru nu s-a intamplat!