Metode de intervenție în tulburările de limbaj asociate cu ADHD

Copiii nu mai sunt ca odinioara... din ce în ce mai des auzim o astfel de afirmatie. In prezent, prescolarii, dar și școlarii prezintă deficit de atentie, hiperactivitate și impulsivitate.

ADHD ("Attention Deficit Hyperactivity Disorder") este o tulburare comportamentală manifestată prin incapacitatea de concentrare sau de finalizare a sarcinilor, hiperactivitate, comportament compulsiv sau impulsiv, modificari ale dispoziţiei, scăderea memoriei pe termen scurt şi a capacitaţii de învăţare, neîndemânare, percepţia distorsionată a timpului. ADHD reprezintă o dificultate de natură medicală care debutează în copilărie şi care, nedescoperită la timp și tratată corespunzător, se complică influentând şi viaţa adultă.

Copiii cu ADHD prezentă anomalii în structura materiei albe (demielinizări ale fibrelor nervoase) dar şi la nivelul materiei cenuşii (neuroni, dentrite, axoni nemielinizaţi), diminuarea nivelului dopaminei, serotoninei, adrenalinei şi a noradrenalinei, perturbări ale circulaţiei şi a metabolismului energetic cerebral, anomalii tiroidiene. Aceste perturbari au loc la nivelul lobilor frontali, în special la nivelul lobului frontal drept. Din păcate, mult timp, acest deficit a fost asociat carenţelor educative sau a răsfăţului exagerat venit din partea adulţilor. Studiile de specialitate indică un procent de 5% dintre copiii de vârstă şcolară cu simptome ADHD, aproximativ 1-2 din copiii dintr-o clasă de 30 pot fi cu potenţial ADHD. Copiii cu ADHD sunt uşor de identificat pentru că ei sunt foarte agitaţi, neatenţi, nu pot sta intr-un loc şi răspund neîntrebaţi. Un copil cu ADHD care nu este diagnosticat și tratat la timp se va confrunta cu multe probleme acasa și în societate. Din cauza comportamentului la scoala va fi izolat de grup, va fi respins de colegi. Profesorii îl vor certa pentru ca nu este atent. Cu timpul, atat situația de la școală, cat și cea de acasa vor înrăutăți simptomele, iar în lipsa tratamentului, copiii cu ADHD devin agresivi, dezvoltand comportamente antisociale. Raportul dintre numărul băieţilor şi al fetelor afectate este de trei la unu.

În cazul copiilor diagnosticaţi cu ADHD foarte importantă este intervenţia de specialitate, răbdarea şi munca în echipă alcătuită din: terapeut, consilier şcolar, psiholog, medic, cadru didactic de sprijin, cadrul didactic de la clasă şi nu în ultimul rând părintele. În viaţa de zi cu zi observăm mulţi copii cu comportamente asemănătoare ADHD-ului fără a fi vorba de aşa ceva. Mai toţi avem momente când visăm cu ochii deschişi, suntem neatenţi, îi întrerupem pe alţii, răspundem neîntrebaţi, ne pierdem răbdarea sau suntem agitaţi, dar nu toţi suferim de ADHD.

Medicul psihiatru pentru copii stabilește diagnosticul după următoarele simptome:

1. Simptomele pentru deficitul de atentie
• frecvent ignoră detaliile; greşeşte din neglijenţă.
• frecvent îşi menţine cu greutate concentrarea la lucru sau la joacă.
• adeseori pare să nu asculte atunci când cineva i se adresează direct.
• frecvent nu respactă instrucţinunile; nu finalizează ceea ce a inceput.
• adeseori are dificultăţi în a-şi organiza sarcinile şi activităţile.
• adeseori evită activităţile care necesită efort intelectual susţinut.
• frecvent pierde lucruri de care are nevoie.
• frecvent este distras de zgomote exterioare.
• adeseori este uituc în activităţile cotidiene.
2. Simptomele hiperactivitati
• adeseori se agită sau se foieşte.
• adeseori trebuie să se ridice de pe scaun.
• adeseori aleargă sau se caţără atunci când nu ar trebui.
• adeseori are dificultăţi în desfăşurarea activităţilor de timp liber nezgomotoase.
• atunci cand este în mişcare, parcă ar fi animat de un motor.
• adeseori vorbeşte excesiv
3. Simptomele impulsivitati
• adeseori răspunde înainte ca întrebările să fie complete.
• adeseori are dificultăţi în a-şi aştepta rândul.
• adeseori întrerupe sau deranjează alte persoane.

Multi dintre copiii cu ADHD au tulburari de limbaj, mai ales legate de expresivitatea limbajului. Ei pot avea un vocabular limitat, dificultati de gasire a cuvintelor și utilizarea noțiunilor de gramatică deficitare.

Tulburarile de limbaj asociate cu ADHD sunt: întarzierea în dezvoltarea lmbajului (2-4 ani), dislalia, balbaiala și pot persista la varsta școlară sub forma tulburarilor de învătare.

Oricare ar fi diagnosticul logopedic, terapeutul va tine cont de particularitățile copilului.

Copiii cu ADHD pot întâmpina probleme în ce priveşte memoria de lucru din cauza disfuncţiei fronto-striato-cerebrale.

• Memoria spaţială presupune activarea emisferei drepte care de asemenea este implicată în apariţia ADHD;
• Sarcinile spaţiale sunt mult mai provocatoare decât cele verbale, nu au un caracter automat şi nu sunt nici familiare;
• Este posibil ca deficitul de memorie de lucru la copiii cu ADHD să se datoreze altor disfuncţii adiţionale;
• Aproximativ jumătate din copiii cu ADHD au dificultăţi de coordonare motorie care se asociază cu probleme severe în procesarea spaţio-vizuală;
• Memoria de lucru determină randament şcolar scăzut şi în special probleme în ce priveşte abilităţile de scris şi citit și de învațare a matematicii.

Tocmai de aceea autorii cred că este posibil ca aceste dificultăţi şcolare la copiii cu ADHD să se datoreze în primul rând deficitelor de activare a memoriei de lucru şi nu consecinţelor comportamentale ale simptomelor de inatenţie, hiperactivitate sau impulsivitate.

Sugestii practice pentru recupererea copiilor cu simptome de tip ADHD:

• Atrageţi atenţia asupra comportamentelor inacceptabile şi redirecţionaţi-i înspre comportamente acceptabile.
• Permiteţi elevilor să se deplaseze pe arii restrânse din clasă, cu condiţia de a nu deranja. De obicei, aceştia se pot concentra mai bine dacă nu trebuie să depună efortul de a sta liniştiţi. Este bine dacă este valorificată modalitatea kinestezică de învăţare.
• Formulaţi instrucţiunile clar şi concis. Este mai uşor dacă ele sunt exprimate atât verbal, cât şi prin imagini.
• Alternaţi sarcinile dificile cu cele uşoare şi sarcinile care sunt obositoare cu cele relaxante.
• Comunicaţi elevilor atunci când apar schimbări în ceea ce priveşte cerinţele la nivelul clasei, pentru a evita comportamentele inadecvate.
• Depersonalizaţi remarcile! Incearcati: „Ar fi mai bine în felul următor“ în loc de „Nu este bine cum ...”
• Încurajaţi în loc să criticaţi.
• Surprindeţi momentele în care se comportă bine: „Mi-a plăcut cum ai ajutat-o pe colega ta“.
• Modelaţi-vă comportamentul, laudele pentru mici realizări („Hei, uite ce frumos ai scris“!) îi încurajează pe copii în obţinerea unor rezultate superioare.
• Faceţi din cerinţe provocări în care elevii să se implice din curiozitate sau interes (ex. să îşi dovedească faptul că îşi pot depăşi performanţa anterioară, să câştige un concurs în cadrul clasei etc.).
• Comunicaţi cu părinţii despre evoluţia copilului, pentru a-i informa şi educa în legătură cu modul în care îl pot ajuta. În schimb, nu îi responsabilizaţi pentru ceea ce se întâmplă în timpul orelor la şcoală (în acest interval de timp nu îşi poate asuma responsabilitatea controlului comportamental).
• Folosiţi umorul în interacţiunea cu elevii cu ADHD.
• Apreciaţi creativitatea şi spontaneitatea lor atunci când aveţi ocazia.
• Fiţi concis - adică instrucţiunile sa fie scurte şi la subiect. Ei au lapsusuri în memorie, motiv pentru care uită ordinea efectuării sarcinilor;
• Varietatea – plictiseala este o problemă serioasă în ADHD, de aceea în prezentarea unui material, copilul nu o să aibă răbdare să asculte şi finalul. Un terapeut sau o persoană care doreşte să prezinte noi informaţii unui copil cu ADHD, ori îşi grăbeşte prezentarea, ori se opreşte brusc şi pune întrebări, tocmai pentru a avea mereu asigurată captarea atenţiei;
• Feedbackul - terapeutul trebuie să verifice permanent dacă mesajul a fost înţeles de către copil, pentru că nu este suficient ca acesta să fie doar auzit;
• Jocuri de memorie – copiii pot folosi aceleaşi tehnici de memorare pe care le folosesc şi adulţii uituci: să facă un nod la batistă, să noteze pe mână, sau dacă sunt mai mici să li se deseneze un simbol care să reprezinte o sarcină ce trebuie întotdeauna respectată;
• Atunci când copilul vorbeşte neîntrebat, adultul trebuie să îi dea acel semnal privindu-l cu fermitate în ochi, sau să îi facă gestul secret prin care, copilul să înţeleagă că a vorbit într-un moment nepotrivit şi că mai trebuie să aibă puţină răbdare;
• Copiilor le este greu să stea pur şi simplu. Puteţi interzice complet orice obiect care face zgomot, dar copiii tot vor găsi acel „ceva” în care să bată ritmul, pe care să-l atingă sau pe care să-l zgâlţâie.
• Terapeutii înţelepţi le dau voie copiilor să se foiască dar în linişte.
• Pauzele ii ajută la concentarea pe sarcini precise.
• Folositi terapia cognitiv-comportamentala si jocul.
• Utilizati jocuri de constructie, jocurile tip puzzle, modelajul plastilinei, jocurile tip mozaic

Bibliografie:

• Kieran Egan, Ştefan Popenici, 2007, Educaţia elevilor hiperactivi şi cu deficit de atenţie, Ghid pentru părinţi şi cadre didactice din învăţământul preuniversitar, Editura Press, Bucureşti;
• Turliuc Maria Nicoleta, 2007, Psihosociologia comportamentului deviant, Editura Institutul European, Iaşi;
• Iucu R., 1999, Managementul clasei de elevi, Editura D. Bolintineanu, Bucureşti.
• Dopfner M., 2004, Copilul hiperactiv si incapatanat, Ed.Romanian Psychological Testing Services
• Dopfner M, Schurmann S, Frolich J, Program terapeutic pentru copii cu tulburare hiperchinetica si comportamente de tip opozitional (THOP), Editura Romanian Psychological Testing Services
• http://www.additudemag.com